De ce am diabet

      Diagnostic și Analize

 

Diagnosticul acestei afecțiuni se pune în urma unor analize:

  • Valoarea glucozei plasmatice a jeun este metoda de diagnostic cea mai întâlnită deoarece este ușor de făcut și este mai ieftină decât alte teste.

Cum mă pregătesc pentru acest test?

Înainte de a face acest test, veți fi sfătuit să nu mâncați cu 8 ore înainte.

Cum se efectuează această analiză?

Această analiză se face prin recoltarea de sânge și trimiterea acestuia la laborator pentru a fi analizat.

Cum se interpretează rezultatele acestei analize?

Valorile normale ale acestui test sunt între 70 și 100 miligrame pe decilitru în cazul persoanelor care nu au diabet. Conform standardelor de diagnostic a diabetului zaharat, diagnosticul de diabet se pune atunci când două testări separate au avut valori mai mari sau egale cu 126 miligrame pe decilitru. Însă, chiar dacă acest test are rezultate normale dar aveți factori de risc pentru a dezvolta diabet, medicul poate decide să vă facă și o analiză numită toleranța la glucoză orală pentru a se asigura că nu aveți diabet.

  • Testul de toleranță la glucoză orală (TTGO) este  o altă analiză efectuată pentru a diagnostica diabetul dar este folosită mai ales în cazul diabetului gestațional, diabetului de tip 2 sau prediabetului.
  • Determinarea hemoglobinei A1C (hemoglobina glicozilată) este un test important folosit pentru a determina cât de bine este controlat diabetul. Această analiză reprezintă media valorilor glicemiei pe o durată de timp între 2 și 3 luni. Este folosită împreună cu valorile glicemiei pe care le-ați determinat acasă cu ajutorul glucometrului pentru a ajusta și a îmbunătăți tratamentul. Acest test poate fi folosit și la diagnostic în situația în care valoarea măsurată este mai mare de 6,5%.
  • Dozarea de autoanticorpi: diabetul de tip 1 este caracterizat prin prezența unor anticorpi care atacă celulele beta. Acești anticorpi sunt numiți autoanticorpi deoarece atacă celulele propriului organism. Determinarea acestor autoanticorpi în sânge diferențiază diabetul tip 1 de diabetul tip 2.

 

Factorii de risc

 

Deși diabetul de tip 1 este o boală autoimună și nu se cunosc exact cauzele apariției acestui tip de boală, există câțiva factori de risc mai frecvent asociați:

  • Istoricul familial: persoanele cu un părinte sau o rudă afectate de această boală au un risc ușor mai crescut de a dezvolta diabet de tip 1
  • Factori genetici: prezența anumitor gene indică un risc mai crescut de a dezvolta boala
  • Factori geografici: incidența acestei afecțiuni tinde să crească pe cât ne îndepărtăm de Ecuator. În Finlanda și Sardinia se înregistrează cea mai mare incidență a acestei afecțiuni (de 400 de ori mai mare decât Venezuela)
  • Vârsta: deși această afecțiune poate să apară la orice vârstă, sunt mai predispuși copii între 4 și 7 ani sau adolescenții între 10 și 14 ani.

Mulți alți posibili factori de risc au fost studiați dar nu au fost și demonstrați.

Alți factori de risc posibil asociați pot include:

  • Expunerea la anumiți viruși (Epstein-Barr, Coxsackie, citomegalovirus, etc.)
  • Expunerea prematură a nou-născutului la laptele de vacă
  • Lipsa vitaminei D
  • Apa cu nitrați
  • Introducerea prea devreme (sub 4 luni) sau prea târziu (după 7 luni) a cerealelor și a glutenului în meniul copilului

 

 

 

    Prevenție

 

Nu se cunosc încă modalități de a preveni această afecțiune.

 

    Semne și simptome

 

Simptomele acestei afecțiuni pot să apară brusc și includ:

  • Sete excesivă
  • Urinare frecventă
  • Enurezisul (udarea patului) în cazul copiilor care nu aveau această problemă anterior
  • Foame exagerată
  • Pierderea neintenționată în greutate
  • Iritabilitate și alte schimbări ale stării de spirit
  • Oboseală și slăbiciune
  • Vedere blurată
  • În cazul femeilor, apariția infecțiilor vaginale

 

    Tratament

 

Gestionarea diabetului tip 1 include:

  • Insulinoterapia
  • Optimizarea stilului de viata :
  • Dieta echilibrată și sănătoasaă
  • Efectuarea de exerciții fizice și menținerea unei greutăți normale
  • Calcularea carbohidraților
  • Monitorizarea nivelului glicemiei

Scopul acestor măsuri este menținerea unui nivel al glicemiei cât mai apropiat de valoarea normală pentru a preveni complicațiile.

Insulina: orice pacient cu diabet tip 1 va avea nevoie de terapia cu insulină pentru tot restul vieții.

Există trei feluri de insuline:

1. Insuline bazale (insuline cu durată lungă de acțiune) -  se dau o dată sau de două ori pe zi și au rolul de a menține cât mai constant nivelul glicemiei pe parcursul întregii zile.

2. Insuline rapide sau prandiale (insuline cu durată scurtă de acțiune) - acele tipuri de insulină care scad repede glicemia. Ele se folosesc, în principal, atunci când mâncăm dar şi atunci când, pur şi simplu, dorim să reducem valorile mari ale glicemiei.

3. Insuline premixate – se dau de obicei de două ori pe zi (foarte rar de trei ori), înainte de micul dejun și cină și sunt amestecuri de insuline bazale și rapide în diferite proporții.

Administrarea insulinei : Insulina se administrează injectabil prin ace foarte mici și subțiri în grăsimea de sub piele - țesut subcutanat - cu ajutorul stilourilor sau a siringilor speciale.

Cele mai obișnuite zone de administrare sunt abdomenul (burta) și coapsele (partea laterală a picioarelor). Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o anumită zonă de Atenție!

• Nu vă administrați insulina exact în același punct de mai multe ori. Lăsați loc aproximativ 1 cm între locurile de injectare.

• Nu vă administrați în cicatrici/răni.

• Nu vă administrați exact lângă buric – lăsați liber cam 2-3 cm (1-2 degete) în jurul buricului.

Pompa de insulină: este un aparat de mărimea unui telefon celular purtat în afara corpului. Acesta conectează un rezervor de insulină printr-un cateter introdus sub pielea de pe abdomen. Pompele sunt programate să introducă o anumită cantitate de insulină.

Atunci când mâncați, programați pompa cu cantitatea de carbohidrați din meniu și nivelul actual al glicemiei, iar pompa va introduce o anumită doză de insulină pentru a păstra nivelul normal al glicemiei.

Pancreasul artificial: un tratament aflat încă în cercetări care încă nu este disponibil. Primul pas către dezvoltarea acestui tip de pancreas a fost făcut în anul 2013.